O nastere de-a curmezisul firii

M-am nascut din Cuvant
pana plamadita din aluat de neant
iarna nascuta din vara arsa
in cuptor de bocet
si foc de manz turbat

Dumnezeu m-a atins in crestet
si de atata lumina
m-am nascut in durerea cunoasterii
ciudat, cu gust de sange in palatin
cu sare mefistofelica in gene

Cu creierul sfredelit
de o atingere prea mare
m-am nascut in cadere
in muntii cei mai inalti
din valul potopului sfidat

Am urcat mereu
spre un cer prea inalt
pasind gresit dintr-un nor pustiu in altul
m-am nascut singura
invatand sa mor in visarea cea mare

M-am nascut dintr-un Cantec
in casa  promisa
si niciodata a mea
palat in ruina
vizuina de vulpe in zumzet de viespe

Cu picioarele zdrelite
de-o cautare prea vasta
m-am nascut in pustie
unde duceau pacatele
spre-a fi spalte-n nisipul cenusii

Am fredonat mereu Cuvantul si Cantul
cu ochii in pietre
si sufletul in crengi de flori nipone
m-am nascut din cerneala uscata
a unui poet prea boem

M-am nascut
cum am stiut, cum am putut
dar lumina tot arde
in noaptea ce cade prin pustiurile de sticla
c-o sabie forjata-ntr-un foc de cal batran
cuvantul din cerneala
si pana de phoenix infipta in crestet
m-am nascut lent dar pe fuga
mereu cautand cate-un raspuns
intr-un zumzet firav de-adanc
pe malul marii
in mirarea sarii
m-am nascut tot eu, tot pe mine
mereu din pamantul reavan
in cenusa aruncata peste cascade

prea-nalte, prea reci
in vulcanul iubirii
m-am nascut
din Cuvant
impotriva firii

Scrisoare catre geaman

Taci
Iar taci
Doar asa te-ai nascut
Direct in tacerea de mormant a pasivitatii
Te speli de pacate cu liniste si astepti
miracolul ce ti-a fost dat si durerea
le susotesti, le incarcerezi
Asa cum ai tacut pana ai vazut
ca viata are datoria de a te plesni
si bunul simt de a te ridica
Acum esti in preambul
Iti scriu ca sa nu uiti
Ca e tarziu
Intotdeauna e prea devreme
si mult prea tarziu

Intr-o buna zi
ai zbierat
la nastere
acela e primul cuvant
prima forma de invatamant
prima manifestare socialo-etica
Comicul si liricul din tine
ai urlat
de singuratate
Te speli de toate cu vantul si marea si orasul patat
desi taci
urla cainii de pe strada si pentru tine
Doar noaptea esti viu, cand dormi fara vise
Iti scriu acum ca sa nu uiti
sa urli
Ca sa poti sa inveti sa vorbesti
Chiar si in tacere

Iar ai lasat tacerea sa treaca prin tine
Fantomele tale de geaman fara forma
geamana?
nu te cunosc, cel mai probabil esti inca amorf
te-ai nascut odata cu mine
Nu existi
dar eu iti simt tacerea
pentru  ca ea ma apasa mereu
atunci cand uit
atunci cand vorbesc
atunci cand plang in lumina orbitoare a neonului
fara sa inteleg memento mori
Iti scriu acum
Ca atunci cand vom face cunostinta
sa-mi canti iar
Asa cum i-ai cantat sufletului meu pana acum
Cu tacere

simetrie in lumina

Printre scântei stă fumul scurs pe ape

tăcând adânc, luceşte trist sub pleoape

pălind în malul luminos de pietre

ca un copil cu-aripi de libelulă-n plete

mai lung ca un amurg se pierde drumu-n faţă

ocolitor şi trist, abrupt şi rupt de viaţă...

o pată beată şi un senil stau mână-n mână

iar printre toate-un vis se-mpodobeşte-n

zgură

o uşă smulsă legatu-s-a de-o uşă

c-o viţă mov uscată de prea-sete

iar marea spală pelinul scărilor poete

-

când prin scântei stă fumul scurs pe ape

un cal lucios muşcă adânc din pleoape

călcănd ca un balaur, smulge pietre

o libelulă c-o faţă de copil prin plete

ce drame minunate se-ascund în

răsăritu-ncercănat de gheaţă

şi ce minuni de ametist se-mpodobesc pe viaţă

în zgură

o uşă închisă deschisu-s-a-ntr-o uşă

către pelinul mov plin de prea-sete

unde mareea doarme-n violetul scurs

pe fum de ape

în lumină

in the depth of night

so...when we reach the cold dead end of the ocean
drowned are sorrows and regrets
and maybe if all grew warm and over
the sun would have to learn to shine again
but still the journey's fairly much more slower
than the speed of light in fantasies and power bets

so...when will we shake hands again?
you see, sweet destiny, i'm running out the path
choosing thorny slopes of clover as alibis are running low
and maybe the pattern's still not broken
but the moon is pounding harder on my window
while the night is clutching its fists just as before

so...when will the depth of night lift and wind blow covers?
it's all about the hard gambling baby...tonight
and sharks are borrowing my soul until it's finally over
until you muster enough courage to see
the truth in its final hour
the road- nowhere near paradise lost

so...forever and never now run hand in hand in soft grass
lower, the fairy whistle-blower winks at me from behind her looking glass 
and in the pit of darkness a tiny fire fly awakes my heart
I see you now oh lust
as I have seen you time and time again deep in the crushing ocean
and yet still trapped I seem...


in the depth of night

fallen plans

we make perfect plans
with faulty hands and blind eyes smiling
on silent lands
tight closed mouths and clutching fingers
and yet who...
who awaits behind shut doors?
after all the tidy plans have died

when she took her last breath
and I kissed her cold forehead
everything fell down
with a splash or a clash, a sort of sound
and a pain that I'll always wear
on my heart, on my breast
under my hair

who? who will acknowledge
and scream in courage
that big plans are tiny bans
flowing strong currents
as my tears on her Snow White hands...
perfect plans aren't meant to be made
but broken

amar in absurd

timpul s-a pus pe picurat
ceara pe-un parbriz imaginar
la un moment dat se stinse pictata
luna- candela cu gust de mort-
soptind ca drumu-i lung cand stai pe loc

praful cade-ncet din cer
si vantul duhneste dulce a abator
cand ploua, ploua cu spini
si inca-mi zbate-n n ochi mormantul tau
viu si-acoperit cu crini

patratul mic se-nchide cu greu
si totusi ascunde-un pustiu
prin care-a trecut plapand un zeu
gaura neagra ma minte si-ascunde cu chiu
un vai preaplin de purpuriu

ce trist ca minele din eu a adormit
chiar daca-mi pare ca am mai crescut un pic
prin somn vorbesc cu el si sper
ca intr-o zi sa-nvete sa raspunda
asa cum eu ma zbat sa cred

e clar, secretul sta in virgula din punct
si lumea poate fi chiar monocroma
un joc de sah uitat din graba pe pamant
oare chiar asa de greu o fi?
poate poarta Raiului e-o axioma

au bout du monde

au bout du monde j'attends
j'attends que le temps arrive au meme tempo que le coeur
j'attends que les larmes finissent de courir de peur
des sourires d'un autre soleil

au bout du monde j'attends
j'attends que les sons parviennent jusqu'a la lune
j'attends que la lumiere allume les profondeurs
le plus basses du voeu

au bout du monde j'attends
j'attends que ce reve s'acheve
j'attends que le printemps d'emeraude se leve
et que la plus ecoeurante de nuits revienne

au bout du monde j'attends
j'attends que les mensonges s'arretent
j'attends que l'ame pardonne
et que  l'oubli vienne m'assommer enfin

j'attends
au bout du monde ou tout finit
ou nous vivons encore