ceara pe-un parbriz imaginar
la un moment dat se stinse pictata
luna- candela cu gust de mort-
soptind ca drumu-i lung cand stai pe loc
praful cade-ncet din cer
si vantul duhneste dulce a abator
cand ploua, ploua cu spini
si inca-mi zbate-n n ochi mormantul tau
viu si-acoperit cu crini
patratul mic se-nchide cu greu
si totusi ascunde-un pustiu
prin care-a trecut plapand un zeu
gaura neagra ma minte si-ascunde cu chiu
un vai preaplin de purpuriu
ce trist ca minele din eu a adormit
chiar daca-mi pare ca am mai crescut un pic
prin somn vorbesc cu el si sper
ca intr-o zi sa-nvete sa raspunda
asa cum eu ma zbat sa cred
e clar, secretul sta in virgula din punct
si lumea poate fi chiar monocroma
un joc de sah uitat din graba pe pamant
oare chiar asa de greu o fi?
poate poarta Raiului e-o axioma
