cu Inocenta

te-nvarte copile, te-nvarte
cu capu-n soare, uitat prin campul gras si florile balaie
zboara pasarea mea cu-argint in piepti
si nu-ntreba 'ncotro te-ndrepti
iara 'napoi sa nu privesti ca pasii stersi sa nu te-mbie
in val sa sari, gandu-ti 'nalt sa pierzi in marea stravezie

spre-apusul de culmi goale
cu piatra de moara du-te de zor
si-arunc-o din cerul de pucioasa in dosul cel de vale
sa-ti fie viata toata numa' vara
tu sufoca lacrima-n pamantu' plin de zoaie
sa arza taranii teama in focurile lor de paie

lasa-ne noua patimile si glasul ragusit de oaste
tu plimba-te-n padurea de foioase cat inca-i zi si pace
lasa-ne noua ceata si plansu-ascuns de mama
tu cata scoici pe mal si flori de colt pe coaste
iara visele ascunse ce ciripesc la sanul cald
fereaca-le-n uitare sa nu le fure somnul, nici noaptea umblatoare

te-nvarte copile, te-nvarte
vioi ca licuricii ce se iubesc pe florile de nufar
tu nu cata soptitul ploii nici urletul ce-l sufar
lasa-ni-l noua si-apuca inocenta cu pumnu-ti mic de mana
iara cand ceasu-n ochi ti-o arde veacuri
lasa sufletu' zburdalnic liber, sa joace-n campul gras udat de roua

A birth in spite of nature

I was born of the Word
Feather crafted in a dough made of void
winter born of charred summer
in the fires of weeping
and hot breath of mad foal

God touched the tip of my head
and blinded by so much light
I was born in the pain of wisdom
strange, a taste of blood on the tip of the tongue
devil's salt in my eyes

Skull smashed in pieces
by this heavy touch
I was born falling
by the highest mountains
in the wave of scorned flood

I always climbed
towards a a sky too high
loosing my footing as I walked from an empty cloud to another
I was born alone
learning to die while I dreamed

I was born of a Song
in a promised house
which was never mine
ruined castle
a fox's den built of wasp's hums

Bloodied, scarred feet
in a search too grand
I was born in the desert
where they carried sins
to be washed in the sand of ashes

I always whispered the Word and the Song
eyes counting stones
soul lost in Japan's blossoms
I was born in the dried ink
of a poet too romantic

I gave birth to myself
as I knew best, as I could
yet the light still burns
in the nights falling over glass deserts
carrying a sword, crafted in the fire of old steeds
a word of faded ink
and the phoenix feather stuck in my crown
I was born slowly as I ran
always searching for some answer
in a shallow humming of beyond
by the sea
It was me that gave birth...to myself
always of the dank soil
from ashes tossed in waterfalls
too high and too cold
in the volcano of love

I was born
of the Word
against nature's will

O nastere de-a curmezisul firii

M-am nascut din Cuvant
pana plamadita din aluat de neant
iarna nascuta din vara arsa
in cuptor de bocet
si foc de manz turbat

Dumnezeu m-a atins in crestet
si de atata lumina
m-am nascut in durerea cunoasterii
ciudat, cu gust de sange in palatin
cu sare mefistofelica in gene

Cu creierul sfredelit
de o atingere prea mare
m-am nascut in cadere
in muntii cei mai inalti
din valul potopului sfidat

Am urcat mereu
spre un cer prea inalt
pasind gresit dintr-un nor pustiu in altul
m-am nascut singura
invatand sa mor in visarea cea mare

M-am nascut dintr-un Cantec
in casa  promisa
si niciodata a mea
palat in ruina
vizuina de vulpe in zumzet de viespe

Cu picioarele zdrelite
de-o cautare prea vasta
m-am nascut in pustie
unde duceau pacatele
spre-a fi spalte-n nisipul cenusii

Am fredonat mereu Cuvantul si Cantul
cu ochii in pietre
si sufletul in crengi de flori nipone
m-am nascut din cerneala uscata
a unui poet prea boem

M-am nascut
cum am stiut, cum am putut
dar lumina tot arde
in noaptea ce cade prin pustiurile de sticla
c-o sabie forjata-ntr-un foc de cal batran
cuvantul din cerneala
si pana de phoenix infipta in crestet
m-am nascut lent dar pe fuga
mereu cautand cate-un raspuns
intr-un zumzet firav de-adanc
pe malul marii
in mirarea sarii
m-am nascut tot eu, tot pe mine
mereu din pamantul reavan
in cenusa aruncata peste cascade

prea-nalte, prea reci
in vulcanul iubirii
m-am nascut
din Cuvant
impotriva firii

Scrisoare catre geaman

Taci
Iar taci
Doar asa te-ai nascut
Direct in tacerea de mormant a pasivitatii
Te speli de pacate cu liniste si astepti
miracolul ce ti-a fost dat si durerea
le susotesti, le incarcerezi
Asa cum ai tacut pana ai vazut
ca viata are datoria de a te plesni
si bunul simt de a te ridica
Acum esti in preambul
Iti scriu ca sa nu uiti
Ca e tarziu
Intotdeauna e prea devreme
si mult prea tarziu

Intr-o buna zi
ai zbierat
la nastere
acela e primul cuvant
prima forma de invatamant
prima manifestare socialo-etica
Comicul si liricul din tine
ai urlat
de singuratate
Te speli de toate cu vantul si marea si orasul patat
desi taci
urla cainii de pe strada si pentru tine
Doar noaptea esti viu, cand dormi fara vise
Iti scriu acum ca sa nu uiti
sa urli
Ca sa poti sa inveti sa vorbesti
Chiar si in tacere

Iar ai lasat tacerea sa treaca prin tine
Fantomele tale de geaman fara forma
geamana?
nu te cunosc, cel mai probabil esti inca amorf
te-ai nascut odata cu mine
Nu existi
dar eu iti simt tacerea
pentru  ca ea ma apasa mereu
atunci cand uit
atunci cand vorbesc
atunci cand plang in lumina orbitoare a neonului
fara sa inteleg memento mori
Iti scriu acum
Ca atunci cand vom face cunostinta
sa-mi canti iar
Asa cum i-ai cantat sufletului meu pana acum
Cu tacere

simetrie in lumina

Printre scântei stă fumul scurs pe ape

tăcând adânc, luceşte trist sub pleoape

pălind în malul luminos de pietre

ca un copil cu-aripi de libelulă-n plete

mai lung ca un amurg se pierde drumu-n faţă

ocolitor şi trist, abrupt şi rupt de viaţă...

o pată beată şi un senil stau mână-n mână

iar printre toate-un vis se-mpodobeşte-n

zgură

o uşă smulsă legatu-s-a de-o uşă

c-o viţă mov uscată de prea-sete

iar marea spală pelinul scărilor poete

-

când prin scântei stă fumul scurs pe ape

un cal lucios muşcă adânc din pleoape

călcănd ca un balaur, smulge pietre

o libelulă c-o faţă de copil prin plete

ce drame minunate se-ascund în

răsăritu-ncercănat de gheaţă

şi ce minuni de ametist se-mpodobesc pe viaţă

în zgură

o uşă închisă deschisu-s-a-ntr-o uşă

către pelinul mov plin de prea-sete

unde mareea doarme-n violetul scurs

pe fum de ape

în lumină

in the depth of night

so...when we reach the cold dead end of the ocean
drowned are sorrows and regrets
and maybe if all grew warm and over
the sun would have to learn to shine again
but still the journey's fairly much more slower
than the speed of light in fantasies and power bets

so...when will we shake hands again?
you see, sweet destiny, i'm running out the path
choosing thorny slopes of clover as alibis are running low
and maybe the pattern's still not broken
but the moon is pounding harder on my window
while the night is clutching its fists just as before

so...when will the depth of night lift and wind blow covers?
it's all about the hard gambling baby...tonight
and sharks are borrowing my soul until it's finally over
until you muster enough courage to see
the truth in its final hour
the road- nowhere near paradise lost

so...forever and never now run hand in hand in soft grass
lower, the fairy whistle-blower winks at me from behind her looking glass 
and in the pit of darkness a tiny fire fly awakes my heart
I see you now oh lust
as I have seen you time and time again deep in the crushing ocean
and yet still trapped I seem...


in the depth of night

fallen plans

we make perfect plans
with faulty hands and blind eyes smiling
on silent lands
tight closed mouths and clutching fingers
and yet who...
who awaits behind shut doors?
after all the tidy plans have died

when she took her last breath
and I kissed her cold forehead
everything fell down
with a splash or a clash, a sort of sound
and a pain that I'll always wear
on my heart, on my breast
under my hair

who? who will acknowledge
and scream in courage
that big plans are tiny bans
flowing strong currents
as my tears on her Snow White hands...
perfect plans aren't meant to be made
but broken

amar in absurd

timpul s-a pus pe picurat
ceara pe-un parbriz imaginar
la un moment dat se stinse pictata
luna- candela cu gust de mort-
soptind ca drumu-i lung cand stai pe loc

praful cade-ncet din cer
si vantul duhneste dulce a abator
cand ploua, ploua cu spini
si inca-mi zbate-n n ochi mormantul tau
viu si-acoperit cu crini

patratul mic se-nchide cu greu
si totusi ascunde-un pustiu
prin care-a trecut plapand un zeu
gaura neagra ma minte si-ascunde cu chiu
un vai preaplin de purpuriu

ce trist ca minele din eu a adormit
chiar daca-mi pare ca am mai crescut un pic
prin somn vorbesc cu el si sper
ca intr-o zi sa-nvete sa raspunda
asa cum eu ma zbat sa cred

e clar, secretul sta in virgula din punct
si lumea poate fi chiar monocroma
un joc de sah uitat din graba pe pamant
oare chiar asa de greu o fi?
poate poarta Raiului e-o axioma

au bout du monde

au bout du monde j'attends
j'attends que le temps arrive au meme tempo que le coeur
j'attends que les larmes finissent de courir de peur
des sourires d'un autre soleil

au bout du monde j'attends
j'attends que les sons parviennent jusqu'a la lune
j'attends que la lumiere allume les profondeurs
le plus basses du voeu

au bout du monde j'attends
j'attends que ce reve s'acheve
j'attends que le printemps d'emeraude se leve
et que la plus ecoeurante de nuits revienne

au bout du monde j'attends
j'attends que les mensonges s'arretent
j'attends que l'ame pardonne
et que  l'oubli vienne m'assommer enfin

j'attends
au bout du monde ou tout finit
ou nous vivons encore

printre linisti

O liniste adanca intr-un nor petrecut
peste-un cerc ruginit intr-un circ de rand
la un mal infiat pe un val inspumat
intr-un cer innorat cu vrabii presarat

zace intr-un giulgiu alb un suflet desperecheat
sub pamantul reavan de oameni calcat
sub flori vestejite, printre petre ciobite
sub zile amare si salbe de zare

Se-ntinde pe mare un om si-o corabie
sub culoarea de var surprinsa-n fundal
in cadenta zburand printre fiare desarte
cu coltii tociti si privirea departe

Rotund ca-ntr-o roata se-nvarte destinul
slefuit si prafos printre munti fara roade
tacut printre greieri isi linge suspinul
si firul de iarba-ncolteste sub toate

poker night

She sat with a smoking gun in her hands
told you that she has a modern love escape plan
while you partially believed
you trusted more your selfish heart
and your eyes searched for another way out
while you lied and played your cards so smart

you lie so silent in the middle of the night
she takes her tears and washes off your doubt
you thank her 'n you search for a way out
while she fights for a way to get you precious freedom
freedom of thought

she promised a star and bought you the whole sky
you laughed and said she oughtn't have
that your silly girl should forget to dream so high
that it's past time you left and played some poker tonight
that you'd have a lifetime to regret your youth's impetous fights

she took her gun and blasted your picture off the wall
her soul's wall shattered inside out
she looked you in the eye and promised she will give up the fight
you laughed and said you needed to play some poker tonight
and while you disappeared she swore she'd haunt and hunt you caped in moonlight

she pawned her gun
traded it for that kind of love that's worth living for
taped and glued her soul till it stoped falling apart
but some shattered pieces still haunt you
you win at poker every time, you're just so smart...
but your heart's the one you gamble every night

despre ce ne spunem cand nu ne vorbim

M-ai lasat singura
prinsa-ntr-o bula de gheata
Am zgariat cu unghia cristalul
pana la paroxism
Apoi am incercat sa zbor
mi-am eliberat pieptul
insa inima-mi tremura in soapta
am ramas prinsa de-un picior
La inceput am crezut ca pot
trai asa  injumatatita, jupuita, stinsa
apoi am vrut sa-l tai
apoi am tacut

In intuneric, orice geana de lumina
doare, rasare si moare
Soarele cand apune lasa urme
o dara de umor si zambetul rasuna
Iti strig sa nu ma lasi aici
si totusi pleci
Odata cu luna, imi furi
si stelele si sufletul
Luna ma-ntelege, ma leagana
apoi se preschimba-n curva
si te ia de mana

Mi-am eliberat piciorul
si te-am lasat singur, prins intr-o bula de gheata
Ai adormit neintors, ca un copil, asa
cum faci mereu
si nicio secunda nu m-ai cautat din priviri, nu te-ai trezit
Eu, amortita, mi-am pierdut o eternitate de nopti atingandu-te,
mangaindu-te cu privirea
Sufletul meu ti-a pieptanat parul
Am zacut langa tine neintinata
Pana cand lacrimile mele te-au acoperit,
pana cand am visat
sute de scenarii in care imbatranim impreuna,
pana cand le-am demontat pe toate
cu teama si scarba
pana cand m-am pierdut si ametita,
beata de nebunie,
am adormit cu sufletul impletit si incalcit
in gandul tau de pe piept

Eu am dormit o alta eternitate
iar tu, intre timp, te-ai trezit
fara sa simti, amortit si gol in perfectiunea ta
Ai indepartat fara mila buruienile si crengile mele sufletesti
crescute pe inima ta
cu toate ca ma simteai tremurand in somn,
nu m-ai vazut
ai crezut ca eram naluca unei pareri si ti-ai curatat aripile
Daca as fi stiut, daca m-as fi trezit
cu groaza, poate as fi reusit
sa-ti dezleg si piatra de moara pe care ai uitat-o prinsa
de degetul mic
Dar ai plecat, asa cum faci mereu
destinul sa ma-nrobeasca
lasandu-ma goala-ntr-un ciob pe masa
Ca sa revii mereu s-adormi langa mine
Sa tes si sa dezleg prin lacrimi
vise