cuvintele

cuvinte prea mari

pentru buze prea mici

se inghit pe indelete din cupe monocrome

dar zambetul s-a sters...

ti-ai taiat singur parul samson

iar lacrimile au fiert

si s-au evaporat

ducand cu ele tacerea ce ne unea

am rupt cercul

valul s-a frant

doar fumul persista pe luna nestinsa

cernand in ochiul stramt

clipele

eternitatea a murit

la poalele zidului, ce ca o lespede te-nchide

eu doar privesc

una cu nisipul marii-ntunecate

strivita de noapte

odata...am cautat sa ocolesc giulgiul

dar acum il strapung

inchid ochii si pipai nevazutul

fara a mai crede

cuvintele prea mari

pe care le soptesc

buzele prea mici

ce de pe panza s-au sters

ducand cu ele magia sarutului

imi infig degetele-nsangerate in zid

dar e cladit din vid

...ma intorc in nisip

iar de pe fundul marii

cuvintele prea mari au devenit doar mici

unghii de drac-luna amara-my translation:)

for all the luna amara fans out there (care probabil n-o sa vada postarea:))...suna bine traducerea asa ca o postez, it's on of my favourite songs from my fav band

i'm searching for a color so that it would make me sleep, suspended in grey as if i were not...looking for someone without knowing, without coming; above words i forgot to forgive all that we are: lost and naked, i forgot to believe in silence shared in two, the light inside of u. hours drown between two expectations, all is happening now, all is but a road without consequences...u couldn't care less, it does not make u better. and your light seems to be fading and mine seems to die inside of it...the small wonder of asking and searching.

every stone thrown towards the sky does not come back with rain, it falls silently inside of us, without pain... u turn back to mud, to drown your demon's nail in sand, when u play inside your own mind, when u lie laughing, death on your face, blood in your words, just a speck of dust in the wind. The world is happening and you have no choice: is it yours to dream? is it yours to loose? and what have you understood? are you yours to loose? are you yours to forgive?

inec

peretii castelului se naruie

suvoaie de apa ineaca amintirilie

adunate pe la colturi in panze de paianjen

stranse-n pumnii inclestati ai statuilor

ne-au ajuns din urma minciunile,iubitule

sfarsitul e aproape

pleaca si lasa-mi macar urzeala tacerii

strange praful si focul si umbra

au murit toate in noi

iar din ele, acid se scurge pe peretii de piatra

incet castelul se-afunda-n nisipul marii

doar vantul mai pastreaza viata

nici soare nici ploaie nu m-ating iubitule

aici doar frigul dainuie

bucurie...salveaza-te, au sa traiasca-n tine vedeniile

aici, mie mi-e bine

sa vie sfarsitul

iar tu priveste-l de pe stanca ta inalta

din adancuri de namol si apa privesc si eu

caci e linistitor inecul

sa nu mai treci pe-aici

nu te mai recunosc peretii

nici apele nu-ti mai pot canta...

aici mai vietuieste doar tacerea

portret esuat

un biet portret esuat ce a prins viata

si-a atarnat visele de-un cui intr-un perete alb

cu unghii rosii-nsangerate

inima smulsa pulsandu-i in palma

sa fie oare o sirena imblanzita,

o venus inrobita, o dalila pacalita?

sau poate suvitele ude au prins viata

din fumul ce te cuprindea?

priveste-ti creatia...

o mai visezi, acum ca e aici

acum ca e pe moarte?

fie astepti rasaritul

maine ai sa desenezi un alt portret

acelasi si totusi nou

arde-ti opera maestre

si cumpara o panza plansa

portretul cel nerecunoscator

recunoaste ca e imperfect

asa ca te roaga sa il lasi sa zboare

in tacere

priveste o ultima data

atinge si gusta carbunele

stinge-l sau calca-l in picioare

nu e decat un biet portret...

post-practica, cvasi-vacanta si "stropuri de eternitate" part one

NOTA EDITORULUI: ACEASTA POSTARE ESTE STRICT FICTIONALA, ORICE ASEMANARE CU INTAMPLARI/PERSOANAJE REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE:)

hei hei pple!
cei vizati se cunosc...si culmea! ii cunoasc si eu pe ei:)
se cade sa incepem cu inceputul, asa ca... A fost odata ca niciodata...un mic nimic!
nu exista niciun inceput si niciun sfarsit pentru ca povestea vietilor noastre e atat de inexprimabila incat orice adaugire devine obositoare: au fost, sunt si vor fi lucruri pe care nu le intelegem, dar le simtim...ultimele saptamani mi-au schimbat atat de mult viata si gandirea, incat schimbarile nici nu se mai percep, sunt doar o etapa fireasca si logica...socanta, dar deh! pe voi nu va socheaza viata?
stiu...stiu...inceputul...cu toate ca nu e asta, va recomand calduros sa ascultati piesele urmatoare: carnival of rust (de la poets of the fall), this love(soundtrack cruel intentions) si decode (de la paramore)...sa nu care cumva sa zica careva ca sunt o mica emonica (substantiv feminin derivat de la substantivul masculin emonel, derivat la randul sau din radacina "emo"), pt ca nu e asa...sunt piese care ne-au marcat piticii de pe creier in mod util, si care ne-au adus, sau sters dupa caz lacrimile din ochi...si care ma trezeau pe mine, dimineata la ore neverosimile sau seara la ore la care ar fi trebuit sa ma culc....se intelege pana aici?
ca nu e o poveste care sa va tina cu sufletul la gura: e despre nebunia frumoasa a unor tinereti furate de comun acord, despre pierderea credintei in iluziile comerciale care ni se baga pe gat cu lingurita...si cel mai important despre umorul sitatiei si umorul care deriva din aceasta...V-am lamurit cu o ceapa degerata...

"coloana infinitului e defapt finita"- o maxima care nu are nicio legatura cu povestea in cauza dar care totusi reuseste, fara sa vrea saraca de ea, sa rezume totul. Ceea ce vezi nu e ceea ce pari, ceea ce crezi ca stii, nu stii defel, ceea ce cunosti e doar o iluzie si, cel mai important, trecand peste clisee, eternitatea zace in cel care o priveste/ o percepe sau o neaga.

blocaj psihic....
personajele sunt urmatoarele:literele din alfabet care o sa le aleg EU!
o sa stiti cand eul meu poetic:) e in mine, si cand a transcens in altii, ah da! si cand eul poetic al prietenilor mei transcede in mine...dar unii nu ma cunoasteti deci cu atat mai bine, astfel eu am sa reprezint enigma cea mai mare

me and my favourite X in the whole world (corect e invers, dar aici eu fac regulile, da?)...marire semi-esuata ("nu te ajuta cu mult daca iti dau 9, dar 10 nu vreau sa-ti dau") si examen picat...culmea! nedormite/iti (fun, right? now u really can't tell!) de doua nopti si tot aveam chef de vorba...cola si...alt mic viciu si FILM HORROR! de parca noi nu ne-am fi simtit ca doua fantome disperate sa-si repare greselile trecutului, disperate sa scape din oglinda iluziilor

ne luam pe noi , cate un colant negru si o camasa alba,si incercam sa ne luam si capul cu noi, numai ca era greu(din doua capete, devenise unul...sau sa fie pe dos?) si pornim ca nebunele pe strada sa luam mancarica de la non-stop...ma intalnesc cu o colega care se uita cash, chiorash, si in alte directii, si ma amentinta cu o discutie serioasa (care ink nu s-a consumat)...anyway, luam mancare, venim acasa, incepem sa gatim si...vine Monsieur/Madame le proprietaire si ne scoate din casa sub pretextul ca are o treaba planificata...my sweet X locuise in rezidenta respectabila a misteriosului/oasei de o sapt, timp in care se cam simtise neglijata si deci nu primi nici aceasta mirifica veste cu multa bucurie in suflet
nici eu dealtfel, pt ca tocmai ne intelesesem, ca noi....chiar trebuia sa dormim! in fine, furam sticla de...vodca pe care monsieur/madame o primise cadou de la x, pt ospitalitate, doua borcane de zacusca (=zacushti), si ajungem acasa la Y si Z, impovarate/ti de multiplele bagaje ale lui x.
acasa...dam iama in zacushti si in vodca...cunostiinta, povesti super interesante...si niste somn mult dorit!

drowning in rain

let me drown in the rain pouring down

its taste, the sweetest sound

carresses of drops, warmest words

and water washes all there can be inside

so that i wake up to an old yet somewhat new start

stresiunea

As putea incepe astfel: nu stiu altii cum sunt dar eu...
bun, n-am sa incep asa; am sa sensibilizez opinia publica (sau numarul restrans de oameni care vor citi aceasta postare nascuta din frustrare...vai sunt si poetica la ora asta); reluam
e aproape ora opt iar eu inca invat (sau, marog, scriu pe blog,fiindca durerea insuportabila de mana nu mi-a mai permis sa conspectez revolutia de la '68)
am aflat de curand (nu stiu exact cand, poate pentru ca, in cazul meu, ziua de ieri, alaltaieri, azi si alte adverbe de timp si-au cam pierdut sensul) ca in aceasta perioada, studentii ajung in spitale fiindca nu dorm noptile si consuma prea multe enrgizante
eu nu consum energizante
eu consum cafea...multa
si mai folosesc metoda "punctului critic"...adica, in cazul fericit in care ai rezistat pana la ora 4 a.m., de acolo incolo e floare la ureche
ca vezi dublu sau ca-ti tremura genunchi, sau micile dureri de spate...efecte secundare de omis
dar imi pun intrebarea (retorica e, bineinteles)...chiar e nevoie de asa ceva?
ma duc la cursuri (pe cat posibil), chiar si la acele cursuri la care stii ca nu vei invata nimic, sau mai bine, ca ceea ce vei invata SIGUR NU-TI VA FOLOSI NICIODATA
(de exemplu lingvistica normativa care defapt ar trebui sa fie gramatica normativa si ar trebui sa ne bage in cap mirificele schimbari ale profeticului DOOM2...ati prins ideea de baza)
BUUUN...sa vedeti ce mail am primit la ora aceasta..o sesizare din partea une profesoare cum ca foile cu notele noastre au fost pierdute... rectific, nu au ajuns centralizate la dansa si ca prin urmare se poate sa fie nevoita sa imparta notele de la scris la 2...as lua 5-ul, ce fericire

cam asa se desfasoara zilele unui student constiincios,pe cat posibil, subliniez acest fapt, in sesiune:
te trezesti (sau te faci ca ai dormit) si-ti verifici mailul
dupa ce iti bei cafeaua, il mai verifici odata pentru ca mailurile de pe grup sunt intotdeauna foarte iluministe...adica pline de ratiune
prin urmare, s-ar putea sa trebuiasca sa si recitesti cateva, ca sa fi sigur
apoi, daca ai examen, te duci si-l dai
daca nu, bineinteles, inveti
pe la ora 1-2, ti se face foame si mananci ceva: pe cat posibil sa fie cat mai rapid, cat mai nesanatos si insotit de o cafea foarte sanatoasa
apoi...inveti bineinteles, dar NU... numai dupa ce ti-ai mai verificat inca odata inboxul
ca poate, poate se trezeste vreun-vreo profesoara care a si uitat sa vina prima oara la examen, sa trimita notele de pe cele doua examene date unul dupa celalalt (dintr-o sala fierbinte la propriu, intr-una si mai la propriu inghetata)
si apoi...se face seara, mananci, bei cafea, inveti, si daca ai noroc si reusesti sa termini pana in punctul critic, ora la care incepi sa te simti invincibil...poate reusesti sa dormi, fara sa ai cosmaruri cu teoriile lui COSERIU...cel mai mare, extraordinar, suberb, inefabil, inexorabil, invincibil lingvist al tuturor timpurilor...poate

am sa ma mai intreb odata , in van...e chiar nevoie de toate aceste informatii la care dam oricum shift-delete dupa doua ore? mie, ca viitor translator-interpret (asta in cazul in care ajung sa intru la masteratul de 10 locuri pentru 200 de oameni), sa stiu ce e piata monetara si cum functioneaza aceasta? sau sa cunosc misterele (saracul Blaga, se intoarce in mormant, ce face lumea din cunoasterea lui Luciferica) HTML-ului (care pentru profani e un limbaj de facut site-uri web, ca sa ma exprim fff romaneste)? cand exista programe gata-facute care ma ajuta sa fac astfel de pagini web,daca am sa am vreodata nevoie...

enumeratiile sunt lungi, iar mie mi-a sunat telefonul... nu desteptatorul, ca nu mai e la moda si nu provoaca tumori pe creier daca dormi cu el in fiecare noapte lipit de cap( poate-poate il auzi dimineata)si nici n-am avut bani de baterii...mi-a sunat telefonul fiindca e cazul sa dorm si eu in noaptea aceasta in care pasarelele canta iar pe ulita s-au apucat muncitorii sa rupa pamantul (ca asfalt nu exista), ca sa poata betona in decembrie cand va da inghetul
nu mai sunt coerenta

noapte buna...

asfalt topit

e cald afara si inauntru; parca totul se lichefiaza odata cu orasul...
astazi e sarbatoare nationala,imi si imaginez familiile, impreuna cu catel si purcel la un gratarel pe asfalt...adica, nu la iarba verde?
daca vopsim marginea drumului in verde poate seamana cu iarba arsa de altii dar, da, pe asfalt.
ca doar de, e mai interesant sa ne vada toti cantitatea de grasimuta adunata pe mijlocel si sa auda muzica de calitate pe care o ascultam (mega-extra-super vedetele familiei guta), la o margine de rau (ca e mai "curat" aerul, si avem unde arunca mizeria).
imi provoaca scarba, afisarea asta in public a nivelului de cultura, imi face greata statul roman care se incapataneaza sa se amestece in de-ale religiei, si isi da cu firma-n cap pentru ca e doar inca o metoda de manipulare a poporului.
cred ca ar trebui sa se creeze o zi nationala anti-politica si fara substrat religios, in care sa nu vedem toti politicienii dand mana cu pensionarii, pupacind de zor copii si facnd baie in multime.sa-si tina capul macar o zi ingropat in nisip, sa-si lipeasca gura cu banda adeziva si sa ne lase in pace; sa se interzica in ziua respectiva poluarea naturii cu grasimi nesaturate, 6-packuri de bere si manele;
poate ca imi doresc o zi ideala, si e cel mai probabil o utopie...dar mi-as dori o zi a asfaltului topit, in care sa uitam de prostia umana(cei care o vedem) si sa ne permitem o pauza de sarcasm...oare cer prea mult?!

Vide

'Chuis vide comme mon verre de bierre
fumee comme ma cigarette
j'veux partir si loin, loin de moi
et de tout ce tournoi

Les mots me depassent maintenant
les sons, que des bruits afones
et voila! l'etiquette se casse
et ma tete se brise...

Laisse-moi m'enfuir
pleurer mes larmes sans eau
pleurer du sel et du poivre
crier ma haine, crier ma peur

donne-moi des hauts, des bas j'en ai trop
dis-moi que je suis sympa, que j'ai toute la vie devant moi
pour que je te casse la figure, metaphoriquement
pour que je te casse les couilles sans essence

'chuis vide comme mon verre de bierre
fumee comme ma cigarette
laisse-moi crier ma haine

Red in Bloom

The blossoms fade
as the sun weakens its warmth
and strengthens its blade
Blood flows through nature's veines