NOTA EDITORULUI: ACEASTA POSTARE ESTE STRICT FICTIONALA, ORICE ASEMANARE CU INTAMPLARI/PERSOANAJE REALE ESTE PUR INTAMPLATOARE:)
hei hei pple!
cei vizati se cunosc...si culmea! ii cunoasc si eu pe ei:)
se cade sa incepem cu inceputul, asa ca... A fost odata ca niciodata...un mic nimic!
nu exista niciun inceput si niciun sfarsit pentru ca povestea vietilor noastre e atat de inexprimabila incat orice adaugire devine obositoare: au fost, sunt si vor fi lucruri pe care nu le intelegem, dar le simtim...ultimele saptamani mi-au schimbat atat de mult viata si gandirea, incat schimbarile nici nu se mai percep, sunt doar o etapa fireasca si logica...socanta, dar deh! pe voi nu va socheaza viata?
stiu...stiu...inceputul...cu toate ca nu e asta, va recomand calduros sa ascultati piesele urmatoare: carnival of rust (de la poets of the fall), this love(soundtrack cruel intentions) si decode (de la paramore)...sa nu care cumva sa zica careva ca sunt o mica emonica (substantiv feminin derivat de la substantivul masculin emonel, derivat la randul sau din radacina "emo"), pt ca nu e asa...sunt piese care ne-au marcat piticii de pe creier in mod util, si care ne-au adus, sau sters dupa caz lacrimile din ochi...si care ma trezeau pe mine, dimineata la ore neverosimile sau seara la ore la care ar fi trebuit sa ma culc....se intelege pana aici?
ca nu e o poveste care sa va tina cu sufletul la gura: e despre nebunia frumoasa a unor tinereti furate de comun acord, despre pierderea credintei in iluziile comerciale care ni se baga pe gat cu lingurita...si cel mai important despre umorul sitatiei si umorul care deriva din aceasta...V-am lamurit cu o ceapa degerata...
"coloana infinitului e defapt finita"- o maxima care nu are nicio legatura cu povestea in cauza dar care totusi reuseste, fara sa vrea saraca de ea, sa rezume totul. Ceea ce vezi nu e ceea ce pari, ceea ce crezi ca stii, nu stii defel, ceea ce cunosti e doar o iluzie si, cel mai important, trecand peste clisee, eternitatea zace in cel care o priveste/ o percepe sau o neaga.
blocaj psihic....
personajele sunt urmatoarele:literele din alfabet care o sa le aleg EU!
o sa stiti cand eul meu poetic:) e in mine, si cand a transcens in altii, ah da! si cand eul poetic al prietenilor mei transcede in mine...dar unii nu ma cunoasteti deci cu atat mai bine, astfel eu am sa reprezint enigma cea mai mare
me and my favourite X in the whole world (corect e invers, dar aici eu fac regulile, da?)...marire semi-esuata ("nu te ajuta cu mult daca iti dau 9, dar 10 nu vreau sa-ti dau") si examen picat...culmea! nedormite/iti (fun, right? now u really can't tell!) de doua nopti si tot aveam chef de vorba...cola si...alt mic viciu si FILM HORROR! de parca noi nu ne-am fi simtit ca doua fantome disperate sa-si repare greselile trecutului, disperate sa scape din oglinda iluziilor
ne luam pe noi , cate un colant negru si o camasa alba,si incercam sa ne luam si capul cu noi, numai ca era greu(din doua capete, devenise unul...sau sa fie pe dos?) si pornim ca nebunele pe strada sa luam mancarica de la non-stop...ma intalnesc cu o colega care se uita cash, chiorash, si in alte directii, si ma amentinta cu o discutie serioasa (care ink nu s-a consumat)...anyway, luam mancare, venim acasa, incepem sa gatim si...vine Monsieur/Madame le proprietaire si ne scoate din casa sub pretextul ca are o treaba planificata...my sweet X locuise in rezidenta respectabila a misteriosului/oasei de o sapt, timp in care se cam simtise neglijata si deci nu primi nici aceasta mirifica veste cu multa bucurie in suflet
nici eu dealtfel, pt ca tocmai ne intelesesem, ca noi....chiar trebuia sa dormim! in fine, furam sticla de...vodca pe care monsieur/madame o primise cadou de la x, pt ospitalitate, doua borcane de zacusca (=zacushti), si ajungem acasa la Y si Z, impovarate/ti de multiplele bagaje ale lui x.
acasa...dam iama in zacushti si in vodca...cunostiinta, povesti super interesante...si niste somn mult dorit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu