suvoaie de apa ineaca amintirilie
adunate pe la colturi in panze de paianjen
stranse-n pumnii inclestati ai statuilor
ne-au ajuns din urma minciunile,iubitule
sfarsitul e aproape
pleaca si lasa-mi macar urzeala tacerii
strange praful si focul si umbra
au murit toate in noi
iar din ele, acid se scurge pe peretii de piatra
incet castelul se-afunda-n nisipul marii
doar vantul mai pastreaza viata
nici soare nici ploaie nu m-ating iubitule
aici doar frigul dainuie
bucurie...salveaza-te, au sa traiasca-n tine vedeniile
aici, mie mi-e bine
sa vie sfarsitul
iar tu priveste-l de pe stanca ta inalta
din adancuri de namol si apa privesc si eu
caci e linistitor inecul
sa nu mai treci pe-aici
nu te mai recunosc peretii
nici apele nu-ti mai pot canta...
aici mai vietuieste doar tacerea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu