M-ai lasat singura
prinsa-ntr-o bula de gheata
Am zgariat cu unghia cristalul
pana la paroxism
Apoi am incercat sa zbor
mi-am eliberat pieptul
insa inima-mi tremura in soapta
am ramas prinsa de-un picior
La inceput am crezut ca pot
trai asa injumatatita, jupuita, stinsa
apoi am vrut sa-l tai
apoi am tacut
In intuneric, orice geana de lumina
doare, rasare si moare
Soarele cand apune lasa urme
o dara de umor si zambetul rasuna
Iti strig sa nu ma lasi aici
si totusi pleci
Odata cu luna, imi furi
si stelele si sufletul
Luna ma-ntelege, ma leagana
apoi se preschimba-n curva
si te ia de mana
Mi-am eliberat piciorul
si te-am lasat singur, prins intr-o bula de gheata
Ai adormit neintors, ca un copil, asa
cum faci mereu
si nicio secunda nu m-ai cautat din priviri, nu te-ai trezit
Eu, amortita, mi-am pierdut o eternitate de nopti atingandu-te,
mangaindu-te cu privirea
Sufletul meu ti-a pieptanat parul
Am zacut langa tine neintinata
Pana cand lacrimile mele te-au acoperit,
pana cand am visat
sute de scenarii in care imbatranim impreuna,
pana cand le-am demontat pe toate
cu teama si scarba
pana cand m-am pierdut si ametita,
beata de nebunie,
am adormit cu sufletul impletit si incalcit
in gandul tau de pe piept
Eu am dormit o alta eternitate
iar tu, intre timp, te-ai trezit
fara sa simti, amortit si gol in perfectiunea ta
Ai indepartat fara mila buruienile si crengile mele sufletesti
crescute pe inima ta
cu toate ca ma simteai tremurand in somn,
nu m-ai vazut
ai crezut ca eram naluca unei pareri si ti-ai curatat aripile
Daca as fi stiut, daca m-as fi trezit
cu groaza, poate as fi reusit
sa-ti dezleg si piatra de moara pe care ai uitat-o prinsa
de degetul mic
Dar ai plecat, asa cum faci mereu
destinul sa ma-nrobeasca
lasandu-ma goala-ntr-un ciob pe masa
Ca sa revii mereu s-adormi langa mine
Sa tes si sa dezleg prin lacrimi
vise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu