sâmbătă, 15 septembrie 2012

Scrisoare catre geaman

Taci
Iar taci
Doar asa te-ai nascut
Direct in tacerea de mormant a pasivitatii
Te speli de pacate cu liniste si astepti
miracolul ce ti-a fost dat si durerea
le susotesti, le incarcerezi
Asa cum ai tacut pana ai vazut
ca viata are datoria de a te plesni
si bunul simt de a te ridica
Acum esti in preambul
Iti scriu ca sa nu uiti
Ca e tarziu
Intotdeauna e prea devreme
si mult prea tarziu

Intr-o buna zi
ai zbierat
la nastere
acela e primul cuvant
prima forma de invatamant
prima manifestare socialo-etica
Comicul si liricul din tine
ai urlat
de singuratate
Te speli de toate cu vantul si marea si orasul patat
desi taci
urla cainii de pe strada si pentru tine
Doar noaptea esti viu, cand dormi fara vise
Iti scriu acum ca sa nu uiti
sa urli
Ca sa poti sa inveti sa vorbesti
Chiar si in tacere

Iar ai lasat tacerea sa treaca prin tine
Fantomele tale de geaman fara forma
geamana?
nu te cunosc, cel mai probabil esti inca amorf
te-ai nascut odata cu mine
Nu existi
dar eu iti simt tacerea
pentru  ca ea ma apasa mereu
atunci cand uit
atunci cand vorbesc
atunci cand plang in lumina orbitoare a neonului
fara sa inteleg memento mori
Iti scriu acum
Ca atunci cand vom face cunostinta
sa-mi canti iar
Asa cum i-ai cantat sufletului meu pana acum
Cu tacere


3 comentarii:

  1. Nu pot sa vorbesc atunci cand imi inchizi telefonul in nas, cand imi inchizi gura si deturnezi discutia in zone care iti sunt tie confortabile si cand tu la randul tau te cenzurezi si iti e frica sa nu pierzi nimicul in care stai suspendata, prinsa de circumstantele diverse sa cobori din autobuz, sa raspunzi ...imi pare rau. cred ca mi-am ispasit pedeaspa. sunt un om liber. acum, asa liber cum sunt, nu mai am nevoie sa strig.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) de ce puteam sa jur ca ai sa crezi ca e despre tine...iar! Te rog frumos sa ma ierti ca nu iti raspund la 4 dimineata la telefon din respect fata de mine in primul rand. Daca tie ti se pare normal, asta e, cine sunt eu sa te conving de altceva? Nu iti datorez nicio explicatie in circumstantele de fata. Imi datorai tu mie sa dai dovada de niste bun simt. Iar daca esti atat de liber, te rog din suflet, nu te mai recunoaste in toate poeziile mele. Daca chiar te intereseaza, aceasta poezie e despre mine. Eu la nastere nu am plans decat dupa ce mi-au tras o palma ca nu stiau daca sunt in regula sau nu etc. Deci ca sa trag o concluzie, fiind o poezie, fiecare vede ce vrea. Dar eu am scris-o despre mine si despre metaforica nastere prin care fiecare dintre noi trece in fiecare zi. Iar poezia se intitula intial scrisoare catre geamana dar mi s-a parut ca nu merge cu poezia si de asta se numeste cum se numeste. Si de ce iti explic acum asta? nu stiu. Daca vrei sa-mi spui ceva, ai numarul meu de telefon. Daca ma suni inainte de o ora normala de somn, probabil iti raspun. Ba mai ai si adresa mea de e-mail. Deci, ai cum sa dai de mine. Eu nu te intreb pe tine ce si despre cine scrii, nu simt nevoia.

    RăspundețiȘtergere
  3. :) ok. am inteles. oricum nu e stilul tau de a scrie. si nu te recunosc in versurile astea.

    RăspundețiȘtergere