iertare de mine

precum un cerc
invartindu-se, invizibil pentru ochiul uman
viata mea se roteste
pe acelasi tipar
toti oamenii jinduind
aceleasi dorinte murdare
cateodata cer singuratate
ca sa ma hranesc cu disgratia si neincrederea-mi
in coltisorul intunecat si numai al meu
slabiciunile-mi invinetite si zgariate
cuvinte scuipate pe inima
toate cuvintele care-mi desfac cusaturile
toate atat de supra-apreciate
trezeste-te!
sterge rugina...
ma pierd in intunecare
precum o fantoma
ca un drog pe care nu-l poti dezbraca
rece si inzapezit
timpul curge nemilos
in liniile fine ale privirii preapline
nascute intru ras si plans
desertaciune, desertaciune zace-n blestemul omenirii
si simt necesitatea razbunarii
nevoia de-a muri
nevoia de-a durea
ca sa ne-uitam neputinta
de a incarna visele in realitate
nu te-ncrede in povesti frumoase
caci acelasi de ce me obsedeaza inc-o data
de ce nimic nu are vreo finalitate
de ce e-atat de greu de inteles
ca inima si carnea se razboiesc mereu
cum marea sparge tarmul, si moartea-ncheie viata
de ce nu pot uita nimic
din ce-am trait si-am auzit


nevoia de iertare de sine