intuneric

Noaptea-ngenunchiata
imi plange goliciunea
intunericul ce i-l insfac din umbra-necata
invinetita piele ce m-acopera
prin valul inghetat

ma joc cu pleoapele-nchise
cu intunericul furat
linistea forfoteste prin vocea infinitului
am inrobit vidul si l-am ascuns intr-un carlig
ce-l facusem inecat

am regasit minunea-ndurerata
noaptea instelata ce se casca-n pustiul viu
inima pulseaza-nfrigurata
pana ce tacutul se aglomereaza lin
iar vidul sparge-un val

e doar al meu intunericul intins
otrava pustiirii si pustiul stins
n-am sa-l mai las s-atinga nicio palma stransa
nici ochiul zambitor sa stinga ploaia-n nor
inchid atent lumina-n chin si-o vand

noptii-i vand lumina stelei
ce-am purtat prinsa-n parul incalcit
lumina ce-am furat
iar noapte-ntreaga-o beau pe-amurg
cand canta visul prins in cui

carligul marii-l am in pas
durerea rasului fugind pe mal
si iata iara se pogoara-ncetisor
amintele de bun ramas
ce-l pomenesc prin somn cand tac

am strans in pumn tacerea
si-am facut-o scrum in linistea de ceas
ticaie intunecimea nimicului ascuns pe veci ramas al meu
si plang in ea durerea moarta
ce-nvie-n gandul dus

din cand in cand
mi-e plansa goliciunea
si noapte-ngenunchiaza prin pustiu
iar umbra inecata-n dor mirat
imbraca-ntunericul invinetit, pe veci furat