tick tack
clicks the clock
the movement erases
footsteps imprinted in sand
sunshine washes rain
and oblivion takes a stand
furthermore and thus
close-by
everything grows
blooming
like creases near
my eyes
somewhere someone lies
thinking, imagining
forgiving
it might've been me
once
i discover the way
everything's moving clockwise
silencing, slicing pictures
i erase everyday
and let go
of the false, pretended truth
tick tack
i draw a new path
strengthening my heart
looking up
to the beauty
of life's perpetual clockwise movement
miercuri, 13 octombrie 2010
sâmbătă, 25 septembrie 2010
healing
healing
harder than giving up
sweeping like a thieving wind
in watery eyes...
healing
comes softly
like a kiss pressing lips
lifting eyes into a smile
i've been granted
healing
once again
playing with chances
to obliterate regret
new healing arms, new home
bloom
into my dungeon room
like flowers on a grave
last gust of faith
the now or never
type of game
call upon
healing,
feverish songs
of love renewed
and the sound of promises
i'd learned to forget
the start line
again greets
i gulp air desperately
and trust
in healing miracles
the incurable believer
awakens in me
so...won't let me disappoint
the hopeful part
of personal awareness.
healing
does not come from within
harder than giving up
sweeping like a thieving wind
in watery eyes...
healing
comes softly
like a kiss pressing lips
lifting eyes into a smile
i've been granted
healing
once again
playing with chances
to obliterate regret
new healing arms, new home
bloom
into my dungeon room
like flowers on a grave
last gust of faith
the now or never
type of game
call upon
healing,
feverish songs
of love renewed
and the sound of promises
i'd learned to forget
the start line
again greets
i gulp air desperately
and trust
in healing miracles
the incurable believer
awakens in me
so...won't let me disappoint
the hopeful part
of personal awareness.
healing
does not come from within
sâmbătă, 18 septembrie 2010
noapte buna
inchizi ochii si visezi
visezi la o lume mai buna
in care noaptea se asterne si ascunde
betia, greata, ura
furia si nedreptatea
tragi draperiile si ingani un cantec de leagan
un cantec ce te face fericit
iti asculti inima un minut, doua...
incerci sa respiri adanc
uiti
incet, stergi cu buretele
orice te-ar durea
maine e o noua zi
o zi numai buna sa rezolvi ce nu ai reusit astazi
poate e duminica si te trezesti tarziu
poate e luni si incepe iar carnavalul...
dar nu
acum, e liniste pe strazi
gandurile tale
zboara falfaind din aripi
prin camera
le mangai
nu le prinde!
ai sa le gasesti
la capul patului
maine, intotdeauna maine...
imbratiseaza inainte sa adormi,
macar in mintea ta
sa fie cald.
nelinistea bazaie ca un roi de tantari
inarmeaza-te cu pace
si ucide-o;
esti o forta a naturii
sangele iti pulseaza in vene
cu puterea vietii
esti sacru
expira tot ce-a fost
inspira norii ce incadreaza luna
si las-o sa te lumineze
in noaptea asta, e a ta
si stelele-s toate pe tavan
pentru tine
nu esti singur
niciodata
asa ca,
inchide ochii...
noapte buna
visezi la o lume mai buna
in care noaptea se asterne si ascunde
betia, greata, ura
furia si nedreptatea
tragi draperiile si ingani un cantec de leagan
un cantec ce te face fericit
iti asculti inima un minut, doua...
incerci sa respiri adanc
uiti
incet, stergi cu buretele
orice te-ar durea
maine e o noua zi
o zi numai buna sa rezolvi ce nu ai reusit astazi
poate e duminica si te trezesti tarziu
poate e luni si incepe iar carnavalul...
dar nu
acum, e liniste pe strazi
gandurile tale
zboara falfaind din aripi
prin camera
le mangai
nu le prinde!
ai sa le gasesti
la capul patului
maine, intotdeauna maine...
imbratiseaza inainte sa adormi,
macar in mintea ta
sa fie cald.
nelinistea bazaie ca un roi de tantari
inarmeaza-te cu pace
si ucide-o;
esti o forta a naturii
sangele iti pulseaza in vene
cu puterea vietii
esti sacru
expira tot ce-a fost
inspira norii ce incadreaza luna
si las-o sa te lumineze
in noaptea asta, e a ta
si stelele-s toate pe tavan
pentru tine
nu esti singur
niciodata
asa ca,
inchide ochii...
noapte buna
vineri, 10 septembrie 2010
de ce iubim barbatii?
...s-a vorbit excesiv de mult poate despre motivele pentru care barbatii iubesc (sau nu, e discutabil) femeile. Probabil ca cel mai la indemana raspuns in cazul ambelor nedumeriri este ca asa e legea firii, dar cum firea umana, saraca de ea, e cam imprevizibila si din pacate, cateodata de-a dreptul ilogica, m-am gandit ca ar fi interesant sa elaborez cateva din motivele pe care le gasesc eu (subliniez subiectivitatea) pertinente.
Iubim barbatii pentru ca, pe cat de cliseatic suna, pe atat e de adevarat, nu putem trai cu ei dar nici fara ei. Aici o sa-mi sara in cap feministele, dar le intreb: domnisoarelor, ati avut vreodata un prieten pe care l-ati iubit cu adevarat, asa de mult incat sa va fie greu sa va imaginati respirand daca el n-ar exista?...daca stati prea mult pe ganduri sau daca raspunsul e nu, inseamna ca aceasta postare nu e de voi si ca inca nu stiti ce inseamna sa sustineti cu adevarat cauza feminina.
Bun, motivul evident e punctat, sa trecem la subtilitati.
Iubim barbatii pentru ca, contrar opiniei generale, au o anumita fragilitate, perfecta in deplinatatea ei, o slabiciune interioara macinatoare pe care se chinuie toata viata s-o ascunda sub masti. Ii iubim tocmai pentru ca incearca s-o ascunda dar nu reusesc decat unul fata de celalalt si nici atunci cu adevarat (pentru ca in adancul lor, ei stiu ca sunt astfel).
Iubim barbatii pentru ca raman vesnic copii care plang cand isi strica jucariile, dupa ce s-au dat de ceasul mortii sa le dezmembreze. Ii iubim pentru ca la fel se poarta si cu noi.
Iubim barbatii pentru ca niciodata nu au sa ne iubeasca mai mult decat se iubesc pe ei insisi...si cu toate acestea, reusesc sa ne incurce si sa ne convinga, din cand in cand, ca nu e adevarat.
Ii iubim pentru ca toti sunt, in fond, niste porci. Intr-adevar, unii mai mult decat ceilalti, dar materia prima e, of! , slaba...si totusi ii iubim pe cei care se straduie sa invete sa-si infranga natura.
Iubim barbatii pentru ca, la fel ca si noi, au multe imperfectiuni, dar sunt mandri de majoritatea dintre ele, chiar atunci cand stiu ca sunt defecte de neiertat. Astfel, isi accepta atat de bine forul interior, incat orice semn de schimbare (necesara), ii face sa fuga departe...pana si atunci cand constientizeaza adevarul. Iar noi ii iubim pentru ca speram sa ii schimbam, chiar daca stim ca e imposibil, pentru ca speram sa revina, pentru ca...noua ne place sa speram, ne plac cauzele pierdute, ne plac ideile. In orice altceva, suntem pragmatice pana in panzele albe, numai in iubire piramida prioritatilor o ia la vale si apoi se pune-n cap.
Iubim barbatii pentru ca unii sunt mai slabi, altii mai inalti, mai bruneti, mai blonduti...dar toti au ochi care nu stiu sa minta. Ochi care, atunci cand ne zambesc cu adevarat, ne dezvaluie sufletul lor curat si pierdut.
Iubim barbatii pentru ca niciunul nu stie niciodata ce vrea cu adevarat, acum e una, peste un minut e alta, pentru ca dimineata te saruta pe ochi spunandu-ti ca esti frumoasa fara machiaj si totusi seara cand iesiti in oras si-ti ia o ora sa te pregatesti, te sorb din priviri dupa ce le dezvalui rezultatul final. Pentru ca niciodata nu stii cat va dura dragostea lor, pentru ca niciodata nu esti sigura pe EL iar atunci cand o faci...de obicei te dezamageste. Iubesti sa il ierti, pentru ca ai impresia ca faci ce trebuie, pentru ca iubesti sa te doara, iubesti sa traiesti in incertitudine...altfel te-ai plictisi.
Iubim barbatii pentru ca ne gandim jumatate de an la sutienul de dantela neagra care costa ...mult si pe care ei il arunca departe cand dau de el pentru ca, ei bine, nu asta ii intereseaza.
Iubim barbatii pentru ca niciodata nu se dezmint: daca in prima luna iti ia flori, asa va face pe tot parcursul relatiei...daca nu, asta este, te obisnuiesti cu ideea si speri sa compenseze altfel. Daca de la inceput ii plac glumele tampite, fii sigura ca nu o sa inceteze numai pentru ca ii spui ca te deranjeaza. Si totusi ii iubim, pentru ca toate astea sunt esenta lor si pentru ca ne place sa stim ca suntem mai bune, mai calde, mai darnice, mai altfel decat ei, chiar daca ei cred contrariul.
Iubim barbatii pentru ca unii stiu sa ne iubeasca, pentru ca niciunul nu e la fel si toti iti trezesc sentimente unice, pentru ca unii stiu sa trezeasca pasiuni care dureaza o viata intrega, sa te faca sa-ti doresti sa ajungi batrana cu parul alb si cu o droaie de nepoti in jur, sa te sarute ca si cum ai fi unica femeie din univers pentru ei, sa te ia in brate cand ai nevoie si sa te scuture la realitate cand te enervezi aiurea, sa te asculte (chiar daca e mai usor sa-ti dea bani sa-ti iei o pereche noua de pantofi sau sa te trimita pachetel la prietena ta cea mai buna cu o sticla de vodca drept cadou) si sa te laude prietenilor , nu pentru fundul tau ci pentru restul calitatilor tale, mai ales cele intelectuale.
Iubim barbatii pentru ca toti isi iubesc in mod excesiv mamele iar noi ne intelegem foarte bine cu tatii lor.
Ii iubim pentru ca ne-ar apara onoarea in orice situatie, chiar daca dintr-un sentiment ciudat de posesivitate.
Iubim barbatii pentru ca ei ne invata sa ne dezvoltam spiritul matern fara sa ne dam seama si pentru ca putem sa-i protejam fara ca ei sa-si dea seama.
Ii iubim pentru ca noaptea ne tin in brate si ne incalzesc, pentru ca, din cand in cand, ne fac ei cafeaua dimineata si spala vasele cand suntem obosite. Ii iubim pentru ca nu ar face nici in ruptul capului ce facem noi pentru ei zilnic, dar atunci cand le iese si lor ceva sunt atat de mandri incat ne incanta prin candoarea lor.
Iubim barbatii pentru ca au impresia ca pot trai fara noi...iar noi stim ca se inseala.
Iubim BARBATII, nu pe cei care inca nu stiu sa-si bage lingura in gura fara sa o sune pe mamitica, nu pe cei care te fac sa te simti ultimul jeg de pe planeta numai pentru ca le e teama ca esti, defapt, mult mai buna decat ei, nu pe cei care nu-ti spun ca te iubesc decat atunci cand o faci tu, nu pe cei care se inchina prejudecatilor cand ar trebui sa-si apere relatia sau propriei lor persoane cand ar trebui sa te apere pe tine, nu pe cei care te mint in fata pentru ca sunt prea lasi sa recunoasca adevarul, nu pe cei care te considera mobila si robot de menaj,nu pe cei care noaptea iti intorc spatele din celalalt colt al patului, Nu pe cei care nu iubesc femeia pentru tot ce inseamna ea. Pe aceia nu-i iubim, pentru ca nu sunt barbati si nici nu vor fi vreodata.
Iubim barbatii pentru ca, pe cat de cliseatic suna, pe atat e de adevarat, nu putem trai cu ei dar nici fara ei. Aici o sa-mi sara in cap feministele, dar le intreb: domnisoarelor, ati avut vreodata un prieten pe care l-ati iubit cu adevarat, asa de mult incat sa va fie greu sa va imaginati respirand daca el n-ar exista?...daca stati prea mult pe ganduri sau daca raspunsul e nu, inseamna ca aceasta postare nu e de voi si ca inca nu stiti ce inseamna sa sustineti cu adevarat cauza feminina.
Bun, motivul evident e punctat, sa trecem la subtilitati.
Iubim barbatii pentru ca, contrar opiniei generale, au o anumita fragilitate, perfecta in deplinatatea ei, o slabiciune interioara macinatoare pe care se chinuie toata viata s-o ascunda sub masti. Ii iubim tocmai pentru ca incearca s-o ascunda dar nu reusesc decat unul fata de celalalt si nici atunci cu adevarat (pentru ca in adancul lor, ei stiu ca sunt astfel).
Iubim barbatii pentru ca raman vesnic copii care plang cand isi strica jucariile, dupa ce s-au dat de ceasul mortii sa le dezmembreze. Ii iubim pentru ca la fel se poarta si cu noi.
Iubim barbatii pentru ca niciodata nu au sa ne iubeasca mai mult decat se iubesc pe ei insisi...si cu toate acestea, reusesc sa ne incurce si sa ne convinga, din cand in cand, ca nu e adevarat.
Ii iubim pentru ca toti sunt, in fond, niste porci. Intr-adevar, unii mai mult decat ceilalti, dar materia prima e, of! , slaba...si totusi ii iubim pe cei care se straduie sa invete sa-si infranga natura.
Iubim barbatii pentru ca, la fel ca si noi, au multe imperfectiuni, dar sunt mandri de majoritatea dintre ele, chiar atunci cand stiu ca sunt defecte de neiertat. Astfel, isi accepta atat de bine forul interior, incat orice semn de schimbare (necesara), ii face sa fuga departe...pana si atunci cand constientizeaza adevarul. Iar noi ii iubim pentru ca speram sa ii schimbam, chiar daca stim ca e imposibil, pentru ca speram sa revina, pentru ca...noua ne place sa speram, ne plac cauzele pierdute, ne plac ideile. In orice altceva, suntem pragmatice pana in panzele albe, numai in iubire piramida prioritatilor o ia la vale si apoi se pune-n cap.
Iubim barbatii pentru ca unii sunt mai slabi, altii mai inalti, mai bruneti, mai blonduti...dar toti au ochi care nu stiu sa minta. Ochi care, atunci cand ne zambesc cu adevarat, ne dezvaluie sufletul lor curat si pierdut.
Iubim barbatii pentru ca niciunul nu stie niciodata ce vrea cu adevarat, acum e una, peste un minut e alta, pentru ca dimineata te saruta pe ochi spunandu-ti ca esti frumoasa fara machiaj si totusi seara cand iesiti in oras si-ti ia o ora sa te pregatesti, te sorb din priviri dupa ce le dezvalui rezultatul final. Pentru ca niciodata nu stii cat va dura dragostea lor, pentru ca niciodata nu esti sigura pe EL iar atunci cand o faci...de obicei te dezamageste. Iubesti sa il ierti, pentru ca ai impresia ca faci ce trebuie, pentru ca iubesti sa te doara, iubesti sa traiesti in incertitudine...altfel te-ai plictisi.
Iubim barbatii pentru ca ne gandim jumatate de an la sutienul de dantela neagra care costa ...mult si pe care ei il arunca departe cand dau de el pentru ca, ei bine, nu asta ii intereseaza.
Iubim barbatii pentru ca niciodata nu se dezmint: daca in prima luna iti ia flori, asa va face pe tot parcursul relatiei...daca nu, asta este, te obisnuiesti cu ideea si speri sa compenseze altfel. Daca de la inceput ii plac glumele tampite, fii sigura ca nu o sa inceteze numai pentru ca ii spui ca te deranjeaza. Si totusi ii iubim, pentru ca toate astea sunt esenta lor si pentru ca ne place sa stim ca suntem mai bune, mai calde, mai darnice, mai altfel decat ei, chiar daca ei cred contrariul.
Iubim barbatii pentru ca unii stiu sa ne iubeasca, pentru ca niciunul nu e la fel si toti iti trezesc sentimente unice, pentru ca unii stiu sa trezeasca pasiuni care dureaza o viata intrega, sa te faca sa-ti doresti sa ajungi batrana cu parul alb si cu o droaie de nepoti in jur, sa te sarute ca si cum ai fi unica femeie din univers pentru ei, sa te ia in brate cand ai nevoie si sa te scuture la realitate cand te enervezi aiurea, sa te asculte (chiar daca e mai usor sa-ti dea bani sa-ti iei o pereche noua de pantofi sau sa te trimita pachetel la prietena ta cea mai buna cu o sticla de vodca drept cadou) si sa te laude prietenilor , nu pentru fundul tau ci pentru restul calitatilor tale, mai ales cele intelectuale.
Iubim barbatii pentru ca toti isi iubesc in mod excesiv mamele iar noi ne intelegem foarte bine cu tatii lor.
Ii iubim pentru ca ne-ar apara onoarea in orice situatie, chiar daca dintr-un sentiment ciudat de posesivitate.
Iubim barbatii pentru ca ei ne invata sa ne dezvoltam spiritul matern fara sa ne dam seama si pentru ca putem sa-i protejam fara ca ei sa-si dea seama.
Ii iubim pentru ca noaptea ne tin in brate si ne incalzesc, pentru ca, din cand in cand, ne fac ei cafeaua dimineata si spala vasele cand suntem obosite. Ii iubim pentru ca nu ar face nici in ruptul capului ce facem noi pentru ei zilnic, dar atunci cand le iese si lor ceva sunt atat de mandri incat ne incanta prin candoarea lor.
Iubim barbatii pentru ca au impresia ca pot trai fara noi...iar noi stim ca se inseala.
Iubim BARBATII, nu pe cei care inca nu stiu sa-si bage lingura in gura fara sa o sune pe mamitica, nu pe cei care te fac sa te simti ultimul jeg de pe planeta numai pentru ca le e teama ca esti, defapt, mult mai buna decat ei, nu pe cei care nu-ti spun ca te iubesc decat atunci cand o faci tu, nu pe cei care se inchina prejudecatilor cand ar trebui sa-si apere relatia sau propriei lor persoane cand ar trebui sa te apere pe tine, nu pe cei care te mint in fata pentru ca sunt prea lasi sa recunoasca adevarul, nu pe cei care te considera mobila si robot de menaj,nu pe cei care noaptea iti intorc spatele din celalalt colt al patului, Nu pe cei care nu iubesc femeia pentru tot ce inseamna ea. Pe aceia nu-i iubim, pentru ca nu sunt barbati si nici nu vor fi vreodata.
sâmbătă, 4 septembrie 2010
somewhere...under the rainbow
never in my life have i felt so lost...as if blood drips constantly from my fingers and all that i touch catches a flaming red accent; i look at my reflection and i see a shadow of what was once me. never again myself, never again a true smile. never again will i feel my heart whole and my path smoothly laid before me. despair runs dry...at one point one can't even call it despair, it's called habit, endless gestures, deprived of faith, deprived of scope. rain awaits inside clouds outside, i guess it might be autumn depression or just the realization that there was never truth in this life. everything seems so strange and alien. i can't call any one place my true home, or even one person a family member, i feel the need to cry constantly because i know i might need to do a lot of things but i no longer have the energy to do so. all i want to do is sleep, sleep so much so as to forget even my name. don't want to go anywhere, do anything, feel...i felt too much, give me numbness...and after the numbness sets in, i slowly die inside and outside, can't play this game anymore, can't pretend anymore, i'm not that good of an actress. tears on my cheeks, even though i wish this well would dry...dammit. it's over, i'm over...lost, somewhere under the rainbow
joi, 19 august 2010
hope dies last
so
maybe the world
is a very dark place
the heart's light
still shines bright
so
maybe music dies slowly
some of us
become guitars
piano and violins
and will forever sing
so
maybe love always dies
the journey 'till the end
hides such beauties
the human eye cannot transcend
naked bodies drowned in moonlight
so
people hurt other people
we kill, by sword or word
the hardest part
of it all
is learning to forgive
so
maybe no one knows who
you are and yet
do you understand?
only an open soul
can help
so
when it rains
cuddle near your friends
tell stories, laugh, cry and never forget
hope spins the ride
and even though
it's all burlesque
there's only this chance for one to taste
the true embodiment
of God's faith
so
do hope
because, even if you may well
pretend otherwise,
love is above all else
and hope
for hope dies last
maybe the world
is a very dark place
the heart's light
still shines bright
so
maybe music dies slowly
some of us
become guitars
piano and violins
and will forever sing
so
maybe love always dies
the journey 'till the end
hides such beauties
the human eye cannot transcend
naked bodies drowned in moonlight
so
people hurt other people
we kill, by sword or word
the hardest part
of it all
is learning to forgive
so
maybe no one knows who
you are and yet
do you understand?
only an open soul
can help
so
when it rains
cuddle near your friends
tell stories, laugh, cry and never forget
hope spins the ride
and even though
it's all burlesque
there's only this chance for one to taste
the true embodiment
of God's faith
so
do hope
because, even if you may well
pretend otherwise,
love is above all else
and hope
for hope dies last
memories
Murakami once wrote: "Memories are what warm you up from the inside. But they're also what tear you apart."
we let curtains falllet doors slide
let tears dry
but in the end
no matter how much
we love
or care
or fight
the bitter truth
is by our side
there's no one left
to understand
while we can count
the stars instead
and fumble
with words
dissected
twin souls
bring pain
memories of snow
drown me
in sunny morning
oh! how my youth
fades
i slide
down
something inside
has grown
so hardened
like stale bread
and
no water
would
soften me
again
i've grown up
and how
i wanted to run
from these feelings
meanings
swirl through my
heart
making a slow hum
like a bee's buzz
distant
yet present
wish
it'd stop
so i could spread
my wings in the wind
at least
in my dreams
oh my
i can't
hope is a foreign language
i have to learn
again and again
no escape
from the past
not for me
when they
can't see
past this
why? cling
to all these ineffective rules
i don't care
can't you see
it's only me
that is all
nothing more
nothing less
one must know
that
all the rest...
just empty
sentences
Abonați-vă la:
Postări (Atom)