cu Inocenta

te-nvarte copile, te-nvarte
cu capu-n soare, uitat prin campul gras si florile balaie
zboara pasarea mea cu-argint in piepti
si nu-ntreba 'ncotro te-ndrepti
iara 'napoi sa nu privesti ca pasii stersi sa nu te-mbie
in val sa sari, gandu-ti 'nalt sa pierzi in marea stravezie

spre-apusul de culmi goale
cu piatra de moara du-te de zor
si-arunc-o din cerul de pucioasa in dosul cel de vale
sa-ti fie viata toata numa' vara
tu sufoca lacrima-n pamantu' plin de zoaie
sa arza taranii teama in focurile lor de paie

lasa-ne noua patimile si glasul ragusit de oaste
tu plimba-te-n padurea de foioase cat inca-i zi si pace
lasa-ne noua ceata si plansu-ascuns de mama
tu cata scoici pe mal si flori de colt pe coaste
iara visele ascunse ce ciripesc la sanul cald
fereaca-le-n uitare sa nu le fure somnul, nici noaptea umblatoare

te-nvarte copile, te-nvarte
vioi ca licuricii ce se iubesc pe florile de nufar
tu nu cata soptitul ploii nici urletul ce-l sufar
lasa-ni-l noua si-apuca inocenta cu pumnu-ti mic de mana
iara cand ceasu-n ochi ti-o arde veacuri
lasa sufletu' zburdalnic liber, sa joace-n campul gras udat de roua

A birth in spite of nature

I was born of the Word
Feather crafted in a dough made of void
winter born of charred summer
in the fires of weeping
and hot breath of mad foal

God touched the tip of my head
and blinded by so much light
I was born in the pain of wisdom
strange, a taste of blood on the tip of the tongue
devil's salt in my eyes

Skull smashed in pieces
by this heavy touch
I was born falling
by the highest mountains
in the wave of scorned flood

I always climbed
towards a a sky too high
loosing my footing as I walked from an empty cloud to another
I was born alone
learning to die while I dreamed

I was born of a Song
in a promised house
which was never mine
ruined castle
a fox's den built of wasp's hums

Bloodied, scarred feet
in a search too grand
I was born in the desert
where they carried sins
to be washed in the sand of ashes

I always whispered the Word and the Song
eyes counting stones
soul lost in Japan's blossoms
I was born in the dried ink
of a poet too romantic

I gave birth to myself
as I knew best, as I could
yet the light still burns
in the nights falling over glass deserts
carrying a sword, crafted in the fire of old steeds
a word of faded ink
and the phoenix feather stuck in my crown
I was born slowly as I ran
always searching for some answer
in a shallow humming of beyond
by the sea
It was me that gave birth...to myself
always of the dank soil
from ashes tossed in waterfalls
too high and too cold
in the volcano of love

I was born
of the Word
against nature's will

O nastere de-a curmezisul firii

M-am nascut din Cuvant
pana plamadita din aluat de neant
iarna nascuta din vara arsa
in cuptor de bocet
si foc de manz turbat

Dumnezeu m-a atins in crestet
si de atata lumina
m-am nascut in durerea cunoasterii
ciudat, cu gust de sange in palatin
cu sare mefistofelica in gene

Cu creierul sfredelit
de o atingere prea mare
m-am nascut in cadere
in muntii cei mai inalti
din valul potopului sfidat

Am urcat mereu
spre un cer prea inalt
pasind gresit dintr-un nor pustiu in altul
m-am nascut singura
invatand sa mor in visarea cea mare

M-am nascut dintr-un Cantec
in casa  promisa
si niciodata a mea
palat in ruina
vizuina de vulpe in zumzet de viespe

Cu picioarele zdrelite
de-o cautare prea vasta
m-am nascut in pustie
unde duceau pacatele
spre-a fi spalte-n nisipul cenusii

Am fredonat mereu Cuvantul si Cantul
cu ochii in pietre
si sufletul in crengi de flori nipone
m-am nascut din cerneala uscata
a unui poet prea boem

M-am nascut
cum am stiut, cum am putut
dar lumina tot arde
in noaptea ce cade prin pustiurile de sticla
c-o sabie forjata-ntr-un foc de cal batran
cuvantul din cerneala
si pana de phoenix infipta in crestet
m-am nascut lent dar pe fuga
mereu cautand cate-un raspuns
intr-un zumzet firav de-adanc
pe malul marii
in mirarea sarii
m-am nascut tot eu, tot pe mine
mereu din pamantul reavan
in cenusa aruncata peste cascade

prea-nalte, prea reci
in vulcanul iubirii
m-am nascut
din Cuvant
impotriva firii

Scrisoare catre geaman

Taci
Iar taci
Doar asa te-ai nascut
Direct in tacerea de mormant a pasivitatii
Te speli de pacate cu liniste si astepti
miracolul ce ti-a fost dat si durerea
le susotesti, le incarcerezi
Asa cum ai tacut pana ai vazut
ca viata are datoria de a te plesni
si bunul simt de a te ridica
Acum esti in preambul
Iti scriu ca sa nu uiti
Ca e tarziu
Intotdeauna e prea devreme
si mult prea tarziu

Intr-o buna zi
ai zbierat
la nastere
acela e primul cuvant
prima forma de invatamant
prima manifestare socialo-etica
Comicul si liricul din tine
ai urlat
de singuratate
Te speli de toate cu vantul si marea si orasul patat
desi taci
urla cainii de pe strada si pentru tine
Doar noaptea esti viu, cand dormi fara vise
Iti scriu acum ca sa nu uiti
sa urli
Ca sa poti sa inveti sa vorbesti
Chiar si in tacere

Iar ai lasat tacerea sa treaca prin tine
Fantomele tale de geaman fara forma
geamana?
nu te cunosc, cel mai probabil esti inca amorf
te-ai nascut odata cu mine
Nu existi
dar eu iti simt tacerea
pentru  ca ea ma apasa mereu
atunci cand uit
atunci cand vorbesc
atunci cand plang in lumina orbitoare a neonului
fara sa inteleg memento mori
Iti scriu acum
Ca atunci cand vom face cunostinta
sa-mi canti iar
Asa cum i-ai cantat sufletului meu pana acum
Cu tacere

simetrie in lumina

Printre scântei stă fumul scurs pe ape

tăcând adânc, luceşte trist sub pleoape

pălind în malul luminos de pietre

ca un copil cu-aripi de libelulă-n plete

mai lung ca un amurg se pierde drumu-n faţă

ocolitor şi trist, abrupt şi rupt de viaţă...

o pată beată şi un senil stau mână-n mână

iar printre toate-un vis se-mpodobeşte-n

zgură

o uşă smulsă legatu-s-a de-o uşă

c-o viţă mov uscată de prea-sete

iar marea spală pelinul scărilor poete

-

când prin scântei stă fumul scurs pe ape

un cal lucios muşcă adânc din pleoape

călcănd ca un balaur, smulge pietre

o libelulă c-o faţă de copil prin plete

ce drame minunate se-ascund în

răsăritu-ncercănat de gheaţă

şi ce minuni de ametist se-mpodobesc pe viaţă

în zgură

o uşă închisă deschisu-s-a-ntr-o uşă

către pelinul mov plin de prea-sete

unde mareea doarme-n violetul scurs

pe fum de ape

în lumină

in the depth of night

so...when we reach the cold dead end of the ocean
drowned are sorrows and regrets
and maybe if all grew warm and over
the sun would have to learn to shine again
but still the journey's fairly much more slower
than the speed of light in fantasies and power bets

so...when will we shake hands again?
you see, sweet destiny, i'm running out the path
choosing thorny slopes of clover as alibis are running low
and maybe the pattern's still not broken
but the moon is pounding harder on my window
while the night is clutching its fists just as before

so...when will the depth of night lift and wind blow covers?
it's all about the hard gambling baby...tonight
and sharks are borrowing my soul until it's finally over
until you muster enough courage to see
the truth in its final hour
the road- nowhere near paradise lost

so...forever and never now run hand in hand in soft grass
lower, the fairy whistle-blower winks at me from behind her looking glass 
and in the pit of darkness a tiny fire fly awakes my heart
I see you now oh lust
as I have seen you time and time again deep in the crushing ocean
and yet still trapped I seem...


in the depth of night

fallen plans

we make perfect plans
with faulty hands and blind eyes smiling
on silent lands
tight closed mouths and clutching fingers
and yet who...
who awaits behind shut doors?
after all the tidy plans have died

when she took her last breath
and I kissed her cold forehead
everything fell down
with a splash or a clash, a sort of sound
and a pain that I'll always wear
on my heart, on my breast
under my hair

who? who will acknowledge
and scream in courage
that big plans are tiny bans
flowing strong currents
as my tears on her Snow White hands...
perfect plans aren't meant to be made
but broken